Suntem in luna indragostitilor si asa cum de Craciun, multi au facut cadou un catel si acum sunt multi indragostiti care vor sa-si surprinda partenerul(a) cu un cadou „viu”, un pui de catel. M-am gandit sa vorbesc putin despre ce anume implica venirea unui catel in familie.
Multi iau cateii inainte de vreme din cuib, nu-si pun intrebarea daca catelul este pregatit sa-si paraseasca cuibul, daca nu e prea mic, daca mai are nevoie de mama si de fratii lui, il iau pt ca e dragut, si vine „Valentine’s day”. Cadoul trebuie sa fie gata!!

Haideti sa vedem ce minuni se intampla acolo in cuib, la ce varsta ar trebui sa luam catelul si ce facem daca il privam de cuib.
In primele 14 zile de la fatare nu se intampla mare lucru. Cateii dorm si mananca. Mama lor este cea care are grija de ei, ii alapteaza si ii curata. Cand dorm se ingramadesc cu totii, se incalzesc unii pe altii si se simt in siguranta impreuna.Mai plang din cand in cand, daca le este foame sau daca careva s-a pierdut de „gramada” 🙂 Pe la varsta de 2 saptamani incep sa-si deschida ochii si urechile, descopera lumea! La inceput lumea lor este acel spatiu restans numit : cuib. Pana acum se orientau numai dupa miros si cel mai important miros era sanul mamei lor. Acum vad lumini, aud sunete, se descopera unii pe altii isi descopera mama in intregime, nu doar ” sursa de  lapte” 🙂 Pe zi ce trece sunt mai puternici, mai vioi, incep sa umble, sa misune peste tot si chiar ies din cuib. Descopera ca lumea de fapt nu se rezuma la cuib. Pe la varsta de 4 saptamani crescatorul introduce hrana solida pentru catei si pe langa laptele de mama primesc si hrana solida. In mod natural, cand Mama puilor vine de la vanatoare vomita o parte din prada capturata puilor si asa introduce hrana solida. Incepe intarcarea!

Acum puii sunt mai mari, incep sa se joace, invata o ierarhie, invata sa domine si sa fie dominati. Invata ca ei sunt CAINI!! Se joaca de-a „vanatorul si vanatul”, fug unii dupa altii, se lupta in joaca si  au curajul sa se indeparteze  din ce in ce mai mult de cuib. Poate din punctul asta de vedere, varsta de 6-8 saptamani, este cea mai importanta perioada! „Invata sa vorbeasca„, adica sa comunice prin pozitia cozii, a urechilor, a intregului corp, prin voce si atitudine. Invata limba „caineasca”.
Pe la 6-7 saptamani nici mama nu-i mai lasa sa suga, nemaiavand lapte,  cateii invata  sa renunte.
Varsta de 8-10 saptamani este optima pentru a lua catelul din cuib, acasa la noul proprietar. Puiul a invatat in cuib „cine este el”, are doua vaccinuri si deparazitari facute, mananca hrana solida, a fost pregatit sa paraseasca cuibul. Daca il scoatem inainte de aceasta varsta din cuib, inainte sa invete ca el de fapt este un caine, un animal de haita si un pradator, riscam ca pe viitor sa aibe mari probleme de comportament, agresivitate, dominanta excesiva, diferite anxietati. Riscurile de imbolnavire sunt evidente nefiind imunizat cu vaccinurile bolilor specifice varstei.
Nu voi vorbi acum de cum sa ne alegem puiul, e alt subiect. In schimb, va sfatuiesc cum sa-l luati acasa. Atunci cand luati puiul din cuib sa luati si ceva imbibat cu miros cunoscut, o carpa, un prosop. Va linisti catelul in timpul transportului. E bine sa mergeti personal dupa catel, chiar daca faceti un drum lung si se mai adauga ceva costuri, dar e mai bine sa ducem catelul in brate in masina decat in cusca de transport. Catelul este inca dependent de atingerea fratilor si a mamei. Daca il punem singur in cusca de transport, intr-un mediu strain, intr-o situatie noua, riscam sa-l traumatizam si sa nu-i mai placa sa calatoreasca in tot restul vietii. Sau va refuza cusca de transport, atat de utila de altfel, daca este introdusa corect in viata cainelui. Primele nopti ar fi bine sa nu doarma singur, dar dupa cateva zile, treptat, trebuie separat si invatat sa ramana singur.
Atunci cand ne dorim un caine nu e de ajuns sa ne placa doar cum arata, sa fie dragalas cand este pui, ar fi bine sa luam in calcul si temperamentul cainelui. Trebuie sa ne dorim cu adevarat si trebuie sa stim ce ne dorim. Trebuie sa stim ca vom avea o cheltuiala in plus, deloc mica. Mancarea, veterinarul, dresajul costa si va trebui sa ne sacrificam timpul, vom avea o responsabilitate in plus. Va trebui sa-l plimbam zilnic, sa ne jucam cu el, sa-l invatam cum sa se comporte in societate. Toate astea de fapt nu sunt o povara daca l-am dorit cu adevarat ci mai degraba o placere, un hobby, un mod de viata. Daca persoana caruia vrem sa-i daruim un catel, stim sigur ca isi doreste asa ceva, isi va permite cheltuiala si va avea suficient timp pentru caine pe viitor, abia atunci ne putem gandi la un astfel de cadou. Indicat ar fi sa facem niste „cercetari” inainte de a lua „cadoul viu”.

„Cadoul viu” va trai chiar si 20 de ani.  Sa ne gandim bine ce responsabilitati si cheltuieli facem cadou altora 😉

Ca sa nu gresim si sa luam cadou o pufosenie draguta care cu timpul devine o povara si va sfarsi abandonat pe strazi, mai bine lasam ca fiecare sa-si cumpere sau sa adopte unul atunci cand simte el cu adevarat ca vrea. O grija pe urmatorii 10-20 de ani poate sa fie o surpriza dar nu neaparat placuta. Mai bine ii faci un cadou pe care il poate pastra chiar si mai mult de 20 de ani sa isi aduca aminte de tine fara sa-i dai si bataie de cap. Eu iti recomand magazinul meu preferat de cadouri, Peggy’sGift , unde gasesti cele mai inspirate cadouri.