Cu totii vrem un catel/caine ascultator: sa vina cand este chemat, sa nu traga in lesa, sa se puna in „SEZI” cand ii ceri si eventual sa ii dea drumul la papucii furati din hol sau sa nu mai manance trandafirii soacrei. Pare usor dar nu „ne iese” tot timpul. Din pacate dresajul nu este o stiinta exacta. Ecuatia: (caine + stapan) x dresaj = acelasi rezultat, este falsa. Sunt foarte multe variabile…. si mai multe necunoscute in aceasta ecuatie. Pe cum descoperi necunoscutele si stabilesti variabilele, asa se formeaza rezultatul. In general „da cu +” dar se intampla sa ne dea si rezultate „negative”. Insa, exista niste reguli, aproape matematice, cu care se rezolva aceasta ecuatie. Rezultatele negative apar doar daca nu tinem cont de aceste reguli si totusi vrem sa „rezolvam ecuatia” 😛😜
Iata care sunt acele reguli si cum aflam necunoscutele prin care sigur ajungem la un rezultat pozitiv. In functie de dorinta si exigenta noastra fata de noi, rezultatele sunt mai mari sau mai mici, dar intotdeauna POZITIVE.
Repetitia
Aici as putea sa si inchei articolul. Am mentionat regula incalcata cel mai des, care duce la rezultate negative.
Este evident ca doar repetand exercitiile putem obtine un raspuns prompt la comanda. Asa cum Ivan Pavlov in experimentul lui a demonstrat ca, daca dupa un timp in care stimulul, clopotelul, in cazul lui, nu este intarit, reflexul conditionat se pierde.
Pot sa va intreb cati dintre voi mai stiu tabla inmultirii ca in generala? 😂😂😂 Da, nici eu nu o mai stiu.😂😂😂 Dar sunt convins ca daca macar o data pe saptamana o repetam, o mai stiam si acum!!!!!!! Deci este important sa repetam exercitiile invatate la dresaj si dupa ce catelul a terminat „scoala”.
Consecventa
Nu stiu daca este cel mai important element al dresajului dar cu siguranta este necesar pentru un rezultat pozitiv.
Consecventa este cea care aduce stabilitate, predictibilitate, si echilibru. Cu alte cuvinte ne face cainele fericit si prin asta si stapanii lor vor fi fericiti!
Daca ar fi sa fac o comparatie, „stapanul nepotrivit” ar fi Statul Roman, indiferent de domeniu: economie, invatamant, sanatate, autostrazi 😀😀…. unde, cum bine stim, legile si regulile „jocului”se schimba incontinuu. Reforma si schimbarea continua nu este benefica nici pentru relatia cu cainele. La un astfel de „stapan”, saracul caine nu stie la ce sa se astepte. Traieste intr-un conflict continuu, pentru ca nu stie ce consecinte vor avea faptele sale. Poate e bine, poate nu, cine stie… De exemplu, daca o data este „batut la fundulet cu ziarul” cand fura pantoful, iar alta data este lasat in pace, sau chiar radem „ce prostut e”, cainele NU va sti daca este voie sa ia pantofii pe post de jucarie sau nu. Prin urmare, cainele va alege comportamentul care ii face placere PE MOMENT, adica sa roada papucii. Atunci cand isi va vedea stapanul, va avea un comportament de evitare de conflict, nestiind cum va reactiona acesta: va zambi in urmatoarea secunda sau va urla. Majoritatea stapanilor zic ca „Uite! stie ca a facut o prostie” , atunci cand vin acasa si vad „dezastrul” facut de catel. Acesta „face pe suparatul” desi este doar un comportament nesigur de EVITARE DE CONFLICT.
Astea sunt comportamente conflicuale din partea stapanului. Cainele va alege intotdeauna ce este mai avantajos pentru el, adica va fura papucul, chiar daca exista un mic risc de a fi pedepsit. Mai mult, dupa un timp, si-l apara atunci cand vrem sa ii luam pantoful furat. Considera ca e dreptul lui, si ne maraie daca vrem sa il luam.
Va suna cunoscut? 😉
Un comportament corect al stapanului ar fi sa invete cainele comanda „lasa” si interzicerea „NU!”. Atunci cand cainele fura pantoful, nu fugiti dupa el sa-l prindeti, el considera asta o joaca. Ii dati comanda NU,… „lasa”!. Dupa executarea comenzi il recompensati si ii oferiti o jucarie de-a lui, cu care are voie sa se joace. In mod consecvent, ii interziceti pantoful furat si ii aratati cu ce are voie sa se joace.
Consecventa este un concept important in viata cainelui. El trebuie sa stie exact ce consecinte va avea comportamentul lui.
Planificarea
Atunci cand avem o „imagine clara” vizavi de caine si stim exact ce vrem de la el, de ce l-am luat, nu vom avea surprize. Bineinteles, daca acea „imagine” este in limita posibilitatilor reale. Daca ne-am luat un jack russel terrier, sa nu ne asteptam sa stea linistit toata ziua, sau sa avem o gradina frumoasa cu flori.
Regulile vizavi de caine trebuie sa le facem cand acesta este pui, in asa fel incat ele sa fie aplicabile si utile si cand acesta este adult. Exemplu: avem un bichonel. Toata ziua il tinem in brate si-l giugiulim. Bichonelul creste…….. facem la fel. Il luam in brate si-l pupam. Pana acum e totul in regula. Acum schimbati bichonul cu un dog german 😂😂😂. Mai puteti sa-l luati in brate cand e adult? Daca avem un dog german nu-l lasam sa ne sara in brate cand e mic, pentru ca isi va dori asta si ca adult.
Avem nevoie de planificare. Planificarea incepe inainte de a avea caine, cu ce fel de caine vrem, ce ni s-ar potrivi, ce se poate realiza. Mai apoi, cand avem cainele bine ales, potrivit scopului, planificarea continua cu ce voi face AZI. Eu fac asta cel mai bine dimineata la cafea. Pe langa alte planuri de „to do” imi planific si antrenamentul cu cainele. Daca am o problema la un exercitiu, voi incepe intotdeauna cu acela. Voi pregati un scenariu pentru fiecare situatie in parte. Asa nu ma va surprinde nici o reactie a cainelui. Daca eu am „un raspuns in buzunar” pentru fiecare reactie a cainelui nu ma voi enerva daca nu-mi iese ceva, cum am vazut in foarte multe cazuri. Intotdeauna voi incerca sa rezolv problema si voi termina antrenanamentul intr-o nota pozitiva.
Nu ne grabim
Pana acum am vorbit despre repetare, consecventa si planificare. Primele doua, repetare si consecventa sunt strans legate. Regula „nu ne grabim” insa, este legata de planificare. Daca vorbim de un caine de sport, el va intra in marile competitii la varsta de 3-5 ani. Avem destul timp. Daca vorbim de un caine utilitar, el va intra in misiune reala cand va fi adult. Daca vorbim de un caine de companie, de ce ar trebui sa fie altfel?
Dresajul este ceva ce incepe la un moment dat, de preferabil cat mai devreme si nu se termina niciodata! Perioada petrecuta la scoala de dresaj ete o initiere in care stapanul si cainele invata o „limba” inteleasa de amandoi si pot comunica. Un exercitiu, o comanda, NU trebuie invatata intr-o sedinta. Avem timp. Fiecare caine are nevoie de un numar diferit de repetitii ca sa „se prinda” ce vrem de la el. Important este sa nu renuntam si sa nu cerem S.F.-uri de la el.😉
Un exercitiu se invata in timp.
Gradualitate
Odata invatat un exercitiu, se cere a fi executat oricand, oriunde, in viata de zi cu zi. Insa pana sa ajungem acolo, exercitiile invatate impreuna cu dresorul, acasa sau in scoala de dresaj, le vom initia – exersa intr-un loc linistit, cunoscut cainelui, de exemplu in curte sau in sufragerie. Daca ele „merg bine”, in locul linistit si cunoscut cainelui, introducem stimulii de distragere a atentiei. Deschidem poarta, pornim televizorul sau chemam un prieten la noi si exersam putin cu cainele in prezenta lui. Daca am trecut de aceasta faza atunci iesim pe o strada linistita, apoi pe una mai circulata, apoi pe o strada pe care latra alti caini la gard….. si tot asa. Nu incepem sa invatam un exercitiu nou in Gara de Nord din Timisoara. Cu cat mai multi stimuli sunt si cu cat mai tanar este cainele cu atat mai distras, sau chiar stresat, este de mediul inconjurator. Daca acesti stimuli sunt introdusi treptat si cainele are dorinta de lucru, trece usor peste stimuli externi si va fi ascultator si in Aeroportul din Timisoara 😉
Bagajul genetic
Bagajul genetic este de fapt potentialul cainelui. Este ca o fundatie pentru o casa. El este cel care determina cat de repede, cat de bine si ce va invata un caine, daca tineti cont de regulile de mai sus. Pe o fundatie solida se poate cladi si un bloc inalt, dar si o casuta cu un singur nivel. Invers nu merge. Pe o fundatie mica nu putem inalta un bloc pentru ca se va prabusi. Pe o fundatie mica se poate construi numai o casuta……..
Noi nu putem influenta acest factor, bagajul genetic al cainelui, dar putem alege rasa potrivita si individul potrivit, in cadrul rasei, pentru noi. Bazandu-ne pe cartea de origine (pedigree-ul) cainelui, putem sa ne informam despre cum erau stramosii puiului pe care-l vom lua si asa putem creste probabilitatea de a avea un caine asa cum ne-am dorit.
Daca tineti cont de aceste reguli, ecuatia: (caine + stapan) x dresaj = rezultat este posibila si foarte accesibila pentru oricine. Rezultatul va veni. Nu va fi la fel pentru toata lumea, pentru ca si noi suntem diferiti si cainii nostrii sunt diferiti. Dar rezultatul va veni. Trebuie doar sa ne dorim, sa ne gasim putin timp si sa ne relaxam, sa gasim frumusetea dresajului, a relatiei naturale OM – CAINE si Succesul in Dresaj va veni!!!