Împreună, omul cu câine, au devenit și mai eficienți la vânătoare și prin selecție s-au format rasele de vânătoare. Totodată uni oameni și-au dat seama că e mai eficient să ai propriile tale animale decât să le vânezi, dar ele trebuie păzite și mânate sa nu le mănânce alți prădători sau să nu se piardă. Așa au pus „lupul paznic la oi” 😄 și au apărut rasele ciobănești….. Glumesc! Și aici au selectat câinii care aveau aptitudini corespunzătoare. As vrea să subliniez :AU SELECTAT!!!. La formarea „primelor rase” principalele caracteristici au fost aptitudinile de lucru, nu felul în care arata. Nu vă închipuiți că acei câini cu care mergea la vânătoare omul cu sulița în mână arătau ca un Brac German. Nu! Rasele selecționate pe criterii fenotipice au apărut mult mai târziu. Dar și atunci când au apărut ele și nobilul neamț făcea un cuib de caței, ce urmau a fi Braci Germani, făcea monta intre câinii cei mai buni la vânătoare, care evident semănau intre ei fenotipic.

  De la începuturi, câinele a avut un „job” în slujba omului, pe lângă acest „job” era și cel mai bun prieten al omului. Nu l-a trădat niciodată, nu i-a furat banii (poate carnații dacă nu a închis bine cămara 😃), l-a ascultat când era trist și l-a înveselit lingându-l pe fata.

  Cum a evoluat omenirea au inventat trenul, pușca și cureaua lata, unii câini au devenit „șomeri”. De exemplu jobul lor la vânătoare nu mai era așa important, pentru că vânătoarea în sine a evoluat. Și așa iar au apărut alte rase. Unele au  devenit mai specializate în „jobul” lor, altele au  rămas lângă om și îi țineau companie. Și aici voiam să ajung. La început, câinii se selectau pe criterii de competentă și mai apoi pe criterii de fenotipicitate. Majoritatea câinilor de companie de fapt , la origine, sunt tot câini de lucru doar că în timp și-au pierdut utilitatea. Au primit alt „job”, cel de câine de canapea, prin urmare au fost selecționați preponderent pe criterii fenotipice, nu mai era important să fie bun la „jobul inițial”, s-au atenuat, s-au pierdut instinctele și abilitățile pentru care au fost selecționați inițial.  Dar și aici s-a ajuns la extreme. Unele caracteristici fenotipice s-au accentuat pana la apariția unor disfuncționalități și patologi specifice ale rasei respective. Sunt rase care nu mai pot naște pe cale naturală, ba mai mult unele se pot monta doar pe cale artificiala. Dar sunt „draguțe”….. Din păcate în zilele noastre, sunt din ce în ce mai multe rase, la care principalele criterii de selecție sunt cele de frumusețe. Doar la unele rase se mai cere și examen de lucru, selecție de club sau ceva care să  ateste capacitatea de lucru al câinelui, potențialul de a fi dresat. Prin urmare nu-i de mirare să te trezești că vine un individ plin de el, cu câinele lui de cel puțin un an, din părinti campioni……(evident la frumusețe)….. cum ca el vrea un „dresaj simplu”……. Și îți explica cam ce făcea Rin Tin Tin sau Comisarul Rex, filmele văzute de el. Nu apuci să iei bine aer în piept că îți zice de vecinul lui, ce câine mai avea și vecinu’……. Era mai ceva decât cei doi mai sus menționați la un loc. Mergea singur la cumpărături, ducea coșul cu bani, aducea carne lapte oua……. Mai apoi afli ca de fapt câinele ala murise de mult, vecinu’ era copil când se întâmplau astea și în afară de vecinu’ nu mai văzuse nimeni acel câine. Proaspătul proprietar de câine, de circa 1 an 😀, le vrea toate astea. Un dresaj simplu 😀 IMPOSIBIL. Nu zic ca rasele de companie nu se pot dresa, din contră, lucruri de bază orice câine fără devieri comportamentale-mentale, le poate învăța. Și trebuie sa le învețe!!!! 

  Revenim. Prin selecție, până în zilele noastre s-au format peste 400 de rase. Unele de companie, de frumusețe, altele de lucru. La Ciobănescul german, exista atât linie de show cat și linie de lucru. Poate aici, la Ciobănesc German, se vede cel mai bine cum prin selecție s-au dus în direcții diferite cele doua linii. Acum 30-40 de ani nu exista aceasta diferențiere, linie de show și  de lucru. Diferența dintre ei, în afară de aspectele fizice, este la nivel de instincte. Cel de lucru este înzestrat cu instincte mult mai puternice, dorință mare de lucru, energie bruta. Aș putea compara cu doua mașini, una frumoasa cu design modern, comoda, cu un motor mic, cu care îți faci treaba de zi cu zi, ăsta ar fi Ciobănescul German de show și o mașină la care contează aerodinamica nu designul, are un motor mare cu sute de cai, o mașina la care contează performanța. O astfel de mașină este destinată celor cu experiență, pasionați de putere și senzații. Dacă un începător ar avea o astfel de mașină foarte ușor ar face accident. Cam asta se întâmpla și la câini. Câinii de lucru sunt mai la extremă, au mai mult din toate. Sunt selecționați pe criterii de eficienta. Sănătate și capacitate de lucru. Nu sunt mai ușor de dresat! Nu sunt acei câini care nu trebuie dresati că „sunt de politie”. Am auzit și de astea 😀😂. Sunt acei câini care s-au născut să aibe un „job”. Vor să lucreze și trebuie să lucreze! Câinii de lucru pe mâini bune pot fi și „câini de canapea” foarte buni, dar pe mâini greșite pot fi un dezastru.

  Am vorbit la modul foarte general despre diferențe, ca să fie pe înțelesul tuturor. Evident că nu poți compara un câine de vânătoare, cu un ciobănesc care se bate cu ursul, sau cu unul care mână oile sau cu un câine de paza, de căutare-salvare sau unul care cauta droguri, patrulează cu politia. Nici cu unul care face sport: agility, mondioring, IPO, canicross…. Sunt diferiți au joburi diferite, dar au ceva în comun: le place ceea ce fac, ar fi în stare sa moară doar să-și facă treaba și suferă dacă nu au de lucru. Am avea ce învăța de la ei 😉

  Atunci când vă  luați un câine trebuie să știți exact ce vreți de la el. Să știți ce vă oferă rasa respectiva, ce nevoi are și ce temperament. Trebuie să știți cât timp aveți pentru el. Să țineți cont de cât spațiu are nevoie dar și de câtă mișcare, cât de atașat sau independent este de stăpân. Dacă nu sunteți hotărâți asupra unei rase anume sau a unei activități care necesita un anume tip de câine, ci doar vreți un câine lângă voi, atunci mai bine salvați un suflet, adoptați un câine de la adăpost, că avem destui. Vă alegeți unul care să vi se potrivească și aveți „cel mai bun prieten” posibil. Iar dacă știți exact ce vreți, ce rasă vi se potrivește atunci luați de la un crescător. Un cățel cu acte de proveniență, carte de origine, nu din pet-shopuri, piața, OLX, și alte locuri unde vând samsarii, cei pe care îi interesează doar profitul!!! Alegeți-vă bine locul de unde vă luați câine. Înainte să faceți acest pas trebuie să vă informați bine pentru că nu vă achiziționați un obiect ci adoptați o ființa. Veți trăi o perioadă lungă alături de el și veți avea responsabilități fată de el și fată de cei din jurul vostru. Dacă faceți o alegere pripită și greșită nu numai viața voastră va fi mai grea ci și a celor din jur, familie, vecini, trecători pe stradă. Poate vă mirați că zic de trecători pe stradă, dar am pățit-o eu. Într-o zi nu chiar cu soare, după o ploicică, în depărtare, venea spre mine o femeie cu un border collie, fără lesă. Câinele m-a observat și curios venea spre noi. Am rugat femeia să-și cheme câinele. Eu eram fără câine urma sa merg la cumpărături. Nici o șansa. După câteva rechemări femeia a renunțat și m-a liniștit ca „nu face nimic!”. Nu a terminat bine de zis, câinele a luat-o spre mine, a sărit pe mine și m-a făcut din cap până-n picioare de noroi. Eram un trecător pe strada care s-a întâlnit cu un proprietar de câini iresponsabil cu un câine incontrolabil 😔. Nu zic că a luat câinele dintr-un loc greșit. Zic că a luat un câine drăguț dar mult prea energic pentru ea și că nu-l poate controla. Indiferent de ce câine avem trebuie să ne ocupăm de el, să-l dresăm, să dăm un exemplu pozitiv celor care nu au câine pentru că noi prin comportamentul nostru suntem de fapt niște ambasadori ai câinilor, de rasă sau metiși, de lucru sau de companie, de orice fel. De noi cei care avem câini depinde cât de iubiți sau urâți vor fi ei (câinii) pe viitor.

Dacă v-a plăcut lăsați un comentariu, distribuiți-l pe rețelele de socializare

Mersi!